Decizia nr. 1229 din 27.03.2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia II civila, care mentine sentinţa civilă nr. 246 din 1 iunie 2012 Tribunalul Braşov prin care s-au acordat despăgubiri reclamantului in cuantum de 15 500 euro, reprezentând daune morale la care se adauga si cheltuieli de judecata.
Instanţa a reţinut că, la data de 9 iunie 2008, reclamantul G.T. a fost internat la Spitalul Militar B., secţia chirurgie cu diagnosticul chist testicular şi diagnosticul la internare de chist funicul spermatic cu intervenţia chirurgicală la care a fost supus reclamantul a constat în tumorectomie, iar diagnosticul principal la externare de tumoră testiculară stâng şi că potrivit aceleiaşi foi de observaţie piesa operată a fost trimisă pentru examinare la data de 11 iunie 2008, de către pârâtul N.S., diagnosticul clinic stabilit potrivit examenului histopatologic din data de 25 iunie 2008 fiind de tumoră testiculară stângă.
La data de 15 iunie 2008 reclamantul a fost externat din Spitalul Militar B., secţia chirurgie, iar la 4 august 2008 acesta a fost internat la Institutul Clinic F. în vederea reevaluării, ca la data de 5 august 2008 să fie reoperat, reclamantul a urmat chimioterapia.
Prin decizia nr. 1/2009 pârâtul N.S. a fost sancţionat de către Colegiul Medicilor B., Comisia de disciplină, cu mustrare, considerându-se ca fiind greşită limitarea mijloacelor de investigare pentru un bun diagnostic preoperator, iar din concluziile raportului de expertiză medico-legală din 3 septembrie 2010 a rezultat că între diagnosticul de internare la Spitalul Militar B. şi diagnosticul de externare nu există concordanţă, iar tipul de intervenţie chirurgicală aplicat de pârâtul N.S. nu a fost cel corect şi impus faţă de diagnosticul de externare, stabilit intraoperator.
Conform aceluiaşi raport s-a concluzionat că viaţa reclamantului nu a fost pusă în pericol prin procedeul chirurgical aplicat de pârâtul N.S., însă intervenţia chirurgicală efectuată la Institutul Clinic F., urologie la data de 5 august 2008 a fost consecinţa neaplicării la Spitalul Militar B. la 11 iunie 2008, a procedeului chirurgical care se impunea în cauză, respectiv orhiectomie totală pe cale inghinală şi că mijloacele de investigaţii paraclinice şi imagistice ce se impuneau preoperator pentru stabilirea diagnosticului, în cazul unei formaţiuni pseudotumorale testiculare, ar fi fost, în conformitate cu protocolul standard, următoarele: ecografie testiculară tomografia computerizată abdominopelvină, markerii tumorali, alături de radiografia toracică standard.
S-a reţinut răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie instituită prin art. 998 şi art. 999 C. civ., avându-se în vedere îndeplinirea în cauză a dispoziţiilor legale.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale prin decizia civilă nr. 12 din 20 februarie 2013, a respins apelul formulat de pârâta SC O.V.I.G. SA, împotriva sentinţei civile nr. 246 din 1 iunie 2012 a Tribunalului Braşov.
A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către intimatul G.T., în cuantum de 5 500 lei.
Instanţa de apel a reţinut
În ceea ce priveşte prejudiciul moral, probele administrate în cauză au demonstrat existenţa condiţiilor care atrag răspunderea civilă delictuală, respectiv prejudiciu cauzat şi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a medicului şi prejudiciu.
Instanţa a reţinut că fapta ilicită aparţine pârâtului N.S., care nu a procedat la efectuarea examenelor impuse de protocolul standard de diagnostic clinic al unei tumori testiculare, adoptat de Societatea Română de Urologie şi că, potrivit disp. art. 642 alin. 1 lit. b din Legea nr. 95/2006, fapta pârâtului se încadrează în noţiunea de malpraxis, fiind o eroare profesională săvârşită în exercitarea actului medical, generator de prejudicii asupra pacientului.
Împotriva deciziei civile nr. 12/Ap din 20 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a declarat recurs pârâta SC O.V.I.G. SA Bucureşti, întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Analizând recursul declarat de pârâta S.C. O.V.I.G. S.A. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 12/Ap din 20 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, din perspectiva criticilor formulate şi temeiurilor de drept arătate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 998 şi art. 999 C. civ. care consacră principiul potrivit căruia cei ce sunt lezaţi printr-un fapt prejudiciabil pot exercita acţiunea în daune.
S-a reţinut că, fapta ilicită aparţine pârâtului N.S., care nu a procedat la efectuarea examenelor impuse de protocolul standard de diagnostic clinic pentru afecţiunea menţionată, adoptat de Societatea Română de Urologie, înainte de intervenţia chirurgicală făcută în cauză fără acordul reclamantului, care a fost în imposibilitate de a-şi exprima consimţământul, întrucât se afla pe masa de operaţie, sub efectul puternic al substanţelor anestezice care îi afecta întreg organismul şi că, potrivit art. 642 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, fapta pârâtului se încadrează în noţiunea de malpraxis, fiind o eroare profesională săvârşită în exercitarea actului medical, generator de prejudicii asupra pacientului.
Înalta Curte constată că, instanţa de control judiciar în calea de atac a apelului, analizând probele administrate, a reţinut în mod corect ca fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale cât priveşte temeiul de drept pentru acordarea daunelor morale în raport de prevederile art. 998 C. civ., respectiv fapta ilicită, prejudiciu suferit ca urmare a săvârşirii unei astfel de fapte, vinovăţia şi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, ca dovedite, cu referire la art. 9 din Legea nr. 136/1995, ceea ce-l îndreptăţeşte pe reclamant să solicite daune morale pentru prejudiciul produs urmare intervenţiei chirurgicale suferite.
În cauză, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate. Aceasta, întrucât, un criteriu important în stabilirea daunelor morale îl constituie gravitatea prejudiciului moral, fiind retinut ca instanţa a aplicat în mod just aceste criterii, stabilind că despăgubirea acordată reclamantului de instanţa de fond, la suma de 15 500 euro.